Înapoi la Sisteme de business

Ofertele din 2017: produsul și procesul

Cum făceam ofertele în 2017, cu Excel, Word și zeci de taburi, și cum am schimbat procesul cu formule, scripturi și un CRM. Plus un exercițiu pentru firma ta.

Viorel Negaci ·

Portretul lui Viorel Negaci: ofertă cu 15-20 de produse, de la 2 zile la câteva minute.

În 2017 făceam multe oferte pentru clienți și fiecare începea la fel: deschideam un Excel salvat pe desktop, pe care îl mai modificam din când în când cu formule. Tot pe desktop aveam și un Word în care strângeam linkuri spre produsele furnizorilor, în Google Chrome aveam deschise zeci de taburi pe site-urile lor, ca să văd prețurile și caracteristicile. Mergeam de la un tab la altul, copiam, verificam, calculam, puneam în Excel.

Urmează să-ți povestesc cum făceam ofertele acum câțiva ani și ce am înțeles abia mai târziu despre ele.
La final îți las un exercițiu pe care îl poți face chiar azi, cu o hârtie și un pix, pentru firma ta.

O ofertă obișnuită îmi lua o jumătate de zi, uneori o zi întreagă. Când clientul cerea 15-20 de produse, stăteam pe ea și 2 zile până la varianta finală.

Lucram tot timpul și cred că tocmai de aceea mi-am dorit să lucrez de acasă. Mă gândeam că dacă lucrez de acasă o să am mai mult timp pentru ce nu aveam timp când lucram: familie, întâlniri cu alți antreprenori, plimbări. A fost invers. Acasă nu mai aveam pauze, nu mai aveam o oră la care se termina ziua, iar clienților le răspundeam mai târziu decât le promiteam.

Deși schimbasem locul și lucram de acasă și credeam că o să fie o mare schimbare, felul în care lucram a rămas același. O ofertă arăta exact la fel: același Excel, același Word, aceleași taburi.

Gândește-te la 2 antreprenori: unul vinde cursuri online, celălalt ține contabilitatea altor firme. Dacă te uiți la ce fac, n-au nimic în comun dar dacă te uiți la cum lucrează, pot fi identici: amândoi fac multe lucruri manual, amândoi trec fiecare cerere prin mintea lor, amândoi stau seara să termine ce n-au apucat ziua. Și amândoi o să aibă aceleași rezultate.

Din perspectiva mea, o afacere poate avea 2 componente: produsul și procesul. Produsul e ce vinzi: cursul, contabilitatea, serviciul pe care îl plătește clientul. Procesul e cum ajunge la el, adică tot drumul pe care merge o cerere prin firma ta, de la primul mesaj al clientului până la plată. Și procesul decide rezultatul mult mai mult decât produsul.

Ai observat ce fel de soluții îți vin când drumul rămâne la fel? Încă un om angajat, care o să copieze date dintr-o aplicație în alta, la fel ca tine, adică mai multe ore, la tine și la omul pe care tocmai l-ai angajat. Alt tip de client, pe care o să-l servești în același fel. Eu am ales lucrul de acasă. Am crescut puțin, dar am rămas pe același drum: timpul meu dat pe același proces.

De ce nu schimbam drumul? Asta am văzut-o cel mai târziu. Credeam că nimeni nu poate face ofertele atât de bine ca mine.

Când crezi asta, orice soluție trece tot prin mâna ta. Să las o formulă de Excel să-mi calculeze profitul mi se părea riscant. Formula nu știa ce știam eu.

Poate te recunoști în câteva întrebări. Verifici tu fiecare factură înainte să plece? Refaci oferta pe care a făcut-o un coleg sau măcar o mai modifici un pic? Răspunzi la mesajele clienților seara, fiindcă ziua n-ai apucat? Dacă ai zis da la măcar una, s-ar putea ca aceeași convingere să stea și la tine în firmă, sub alt nume.

Cum am schimbat procesul? Cu pași mici. Prima dată am scris formule care îmi calculau costurile și profitul, le-am verificat cu calculatorul de pe telefon, bineînțeles, că nu aveam încredere în ele, apoi am început cu scripturi mici, pe care le învățam de pe YouTube. Fiecare îmi mai lua o bucată din muncă.

Saltul mare a venit când am cumpărat un CRM. L-am configurat în timp, pas cu pas, pe procesele mele de lucru, și de acolo oferta se făcea singură, în funcție de ce selecta clientul. Am mai construit o automatizare: când o comandă era confirmată și produsul avea un singur furnizor, cererea de ofertă pleca automat la furnizorul respectiv.

Primele oferte făcute în sistemul pe care îl construiam le verificam și de 3 ori. Nu-mi venea să cred ce reușisem. Dacă mă uit acum înapoi, văd aceeași convingere, care încerca să-și păstreze locul.

Nu totul a trecut în sistem. Unde aveam 2 sau 3 furnizori pentru același produs, decideam eu. Mă uitam la preț, la termenul de livrare, la condiții, și abia apoi trimiteam cererea, de mână. Acolo convingerea mea avea dreptate, fiindcă abia asta era partea din proces în care era nevoie să fiu eu, care cunoșteam furnizorii. Timpul eliberat l-am pus în discuțiile cu clienții, ca să le înțeleg mai bine nevoile.

O ofertă dura acum câteva minute. Pe lângă timp, mi-a rămas loc în cap. Am început să mă gândesc la creștere, am pornit alte afaceri care erau doar la nivel de idee în capul meu, am mers la întâlniri cu alți antreprenori, am călătorit.

Uite exercițiul pe care ți l-am promis: ia o hârtie și un pix, alege sarcina care ți-a mâncat cele mai multe ore săptămâna asta. Scrie-i pașii, unul sub altul, de la cererea care o pornește până la final. Lângă fiecare pas pune 2 lucruri: cât durează și dacă cere expertiza ta sau doar mâna ta.

Pașii care cer doar mâna ta sunt primii care pot intra într-un sistem. Pe unii îi construiești singur, cum am făcut eu cu formulele. Pentru alții, cum a fost CRM-ul la mine, merită să lucrezi cu cineva care a mai construit așa ceva. Pașii care cer expertiza ta rămân la tine, cum a rămas la mine alegerea furnizorului.

Scrie-mi pe e-mail, la contact@viorelnegaci.com, ce sarcină ai ales și câți pași ai găsit care cer doar mâna ta. Și dacă știi un antreprenor care lucrează de dimineața până seara pentru aceleași rezultate, trimite-i materialul acesta.

Înapoi la Sisteme de businessHai să discutăm